Unii vor zice că nu am ales expresia cea mai fericită cu care să vă îndemn să vizitați frumoasa insulă Kos, dată fiind istoria recentă a insulei, cu ”invazia de refugiați”, dar, credeți-mă pe cuvânt, nu este în chestiunea refugiaților nimic de natură să vă strice sejurul. Superba insulă grecească își distrează turiștii la fel ca mai înainte, marea își schimbă culorile de la turcoaz la bleumarin ca și până acum, iar soarele răsare, strălucește și apune ca-n fiecare altă zi în micuța insulă dodecaneză.
Nici vorbă de pericole și comportamente agresive din partea refugiaților, concentrați, bieții de ei, în jurul câtorva corturi colorate în Port Marina. Am fost acolo și vă spun cu mâna pe inimă, rar mi-a fost dat sa văd atâta demnitate și discreție din partea unor încercați ai sorții. Dar să începem cu începutul...
În urmă cu o săptamână, am pornit-o și eu spre Kos, în calitate de reprezentant al emisiunii de turism Cu lumea-n cap. Sejurul era planificat de mai înainte de a se fi ivit povestea cu refugiații, așa că am trăit istoria aceasta live, fără să mi-o fi propus. Auzisem ca și voi, de la știri, că mii de refugiați din Siria, dar și din Afgansistan, Pakistan, Irak și Iran au luat cu asalt insula Kos, într-o încercare disperată de a se refugia din calea războiului și/ sau a sărăciei.
La fața locului, precum spuneam, lucrurile erau mai puțin dramatice decât erau prezentate. Nu în sensul că autoritățile, refugiații și omenirea, în general, nu se confruntau cu o problemă reală, ci în acela că singurul asalt pe care l-am trăit pe insulă a fost cel al turiștilor. Cât despre exodul refugiaților, nu știu, s-or fi perindat ei prin insulă într-un număr alarmant de mare, autoritățile știu cel mai bine asta, dar eu unul nu am văzut decât câteva zeci de refugiați, care se așezaseră pe malul mării în Port Marina, peste drum de sediul Poliției, în așteptarea unui ajutor oficial. Asta le-am spus și părinților care ne sunau zilnic, alarmați de știrile cu refugiați, să ne întrebe dacă suntem ok. ”Da, mamă, suntem ok!”
La începutul migrației, spuneau localnicii, fusese un pic de panică pe insulă, întrucât nimeni nu se aștepta ca atâția refugiați să fie aduși, noapte de noapte, de vasele turcești, în apropierea țărmului insulei Kos și apoi debarcați în șalupe de cauciuc. Nimeni nu știa la ce să se aștepte, ce urmează...
Polițiștii eleni îi dirijaseră pe toți spre cheiul Marinei (portul principal) din Kos City, astfel că zona s-a transformat ad-hoc într-un fel de camping pentru refugiați. Se pare că, în primele 2-3 zile ale venirii lor, a fost mai greu, pentru că unii dintre refugiați, dezorientați, poposeau pe plajele private, iar simpla lor prezență îi tulbura pe turiștii aflați în apropiere. Dar cum autoritățile grecești n-au fost lăsate singure în gestionarea problemei refugiaților, în scurt timp, lucrurile s-au pus în ordine.
De pildă, un enorm vas de pasageri a acostat în port și s-a transformat în hotel plutitor pentru o parte dintre refugiați. După miezul nopții, aceștia se încolonau și urcau pe vasul dormitor. Apoi, alte vase au început să transporte spre continent refugiații care, între timp, fuseseră trecuți prin filtrele serviciilor speciale.
În tot acest timp, turiștii și-au văzut nestingheriți de vacanță. Nu a dispărut din cauza refugiaților niciun pahar cu apă, nicio poșetă și nimeni nu a fost agresat sau deranjat în vreun alt fel de refugiați.
Mai mult decât atât, empatizând cu drama acestora, localnicii și turiștii inimoși au sărit în ajutorul refugiaților, dându-le haine, pături, apă, mâncare... Am surprins și eu un astfel de moment emoționant și m-a încălzit pe dinăuntru gândul că, iată, în situații de criză, umanitatea nu are nici interese personale, nici vacanță. Organizațiile umanitare și-au făcut și ele simțită prezența. Am văzut zeci de refugiați cărând în brațe cutiile din carton cu inscripția Crucii Roșii pe ele.
Îmi pare rău că nu am putut imortaliza chiar fiecare moment despre care v-am povestit. Dar măcar vă veți putea da seama din fotografiile mele cât de ”hărțuiți și chinuiți de refugiați” erau turiștii din Kos. Făceau plajă, vizitau punctele de interes ale insulei, se plimbau cu biciclete, motoare, ATV-uri și tot felul de alte mașinării închiriate, ori pur și simplu leneveau prin taverne, îmbătați de muzica grecească și degustând bucatele tradiționale ale locului...
Trebuie să vă mai spun câte ceva și despre istoria acestei minunate insule, să aflați dinainte de a ateriza pe pământul ei, prin ce locuri veți umbla. După cum cred că știți, insula Kos este o insulă grecească, parte a Insulelor Dodecaneze din Marea Egee, fiind mai aproape de Turcia decât de Grecia continentală. Să nu vă mire, deci, faptul că veți regăsi printre excursiile opționale oferite de agențiile de turism, o excursie de o zi în orașul turcesc Bodrum! Bodrumul e la numai o aruncătură de băț de insula Kos și vă sfătuiesc să nu ratați vizitarea lui, merită!
Dar să ne întoarcem la insula noastră. Insula Kos are in jur de 33.000 de locuitori şi este a doua ca mărime dintre Dodecaneze. A fost locuită încă din anul 3000 înainte de Hristos,iar personalități ale istoriei precum Hipocrat aveau să mărească prestigiul acestor meleaguri. Un imens arbore despre care se spune că ar fi cel la umbra căruia Hipocrat și-ar fi scris învățăturile, a dăinuit până azi și își primește zilnic oaspeții curioși. În secolul IV, înainte de Hristos, această insuliţă, Kos, devenise o importantă putere comercială. Avea să decadă mai târziu, abia după cucerirea romană din anul 130 înainte de Hristos.
Dacă sunteți pasionați de istorie, cunoașteți deja faptul că Ioaniţii au condus destinele insulei Kos începând din anul 1315, iar mai târziu turcii, care aveau s-o stăpânească între 1522 – 1912.
Au urmat apoi ocupaţiile italiene şi germane iar într-un final, în anul 1948, insula Kos s-a unit cu Grecia. Toate acele influențe din trecut se regăsesc încă în prezentul insulei, în tradiții, arhitectură, artă și fac din insula Kos o destinație fascinantă pentru orice turist, oricât de exigent. Străbătând în lung și-n lat orașul Kos, capitala insulei, putem spune fără să mințim că ne-am simțit ca într-un imens parc arheologic printre ruinele Agorei, Odeonului, Casei Romane şi templului de la Asklepion.
Vechiul oraș Kos a fost distrus în urma cutremurului din 1933. Dar în tot acest rău a fost un mare bine: în urma cutremurului aveau să iasă la iveală numeroase ruine care au fost restaurate de italieni și care bucură azi ochiul turistului de pretutindeni. Dominat de Cetatea cavalerilor, aflată la un pas de malul mării, lângă un port cochet plin de iachturi şi barci de agrement, Kos City îți îngăduie să-l admiri de sus, de pe meterezele vechii cetăți.
Apoi o poți porni mai departe, traversând podul care, între Cetatea Cavalerilor şi platanul lui Hipocrat, face legătura între cele mai importante puncte turistice.
Despre vestitul Hipocrat şi platanul său s-ar putea spune multe lucruri, unele dintre acestea fiindu-vă, cu siguranță, cunoscute.
Supranumit “părintele medicinei moderne”, Hipocrat a fost primul care a adus o viziune holistică asupra corpului uman. Născut chiar pe insula Kos, în anul 460 înainte de Hristos, Hipocrat avea să învăţe medicina de la tatăl şi de la bunicul său. Legenda spune că se trăgea dintr-o stirpe de semizei, că tatăl său era descendent direct al lui Asklepios, zeul tămăduirilor, iar mama lui, urmaşa lui Hercule.
Dincolo de legende, însă, dăinuiește adevărul incontestabil al faptului că Hipocrat a fost primul care a clasificat bolile şi care a introdus noi metode de diagnostic şi de tratament a acestora. Tot el este autorul jurământului care îi poarta numele şi pe care îl rostesc până astăzi medicii de pretutindeni. Cum Hipocrat își preda învățăturile în templul Asklepion, din Kos, n-am putut să nu ne îndreptăm un gând și către el, atunci când am vizitat Asklepionul, încercând să reconstruim mental întreaga măreție a acestui templu închinat zeului tămăduirii.
Coloane, jumătăți de statui, fragmente de capiteluri, frize, trepte și arcade, toate aceste minunății ne-au ajutat că recompunem o lume dispărută și să ne simțim, precum un yankeu la curtea regelui Arthur, călători într-un alt timp.
După atâtea vestigii ale trecutului am simțit nevoia să explorăm și ceva magazine de suveniruri, convinși că multe dintre aceste suveniruri vor ”vorbi” celor de-acasă despre lucrurile descoperite de noi în Kos. Și nu ne-am înșelat! Am găsit, la prețuri acceptabile, mici obiecte tradiționale pe care să le luăm cu noi, ca amintire, ori pe care să le dăruim celor dragi, odată întorși acasă! Într-o pauză de shoping, am descoperit cea mai bună înghețată din oraș, la cofetăria Special din Kos City. Dacă ajungeți în centrul orașului, la intersecția străzilor Vasileos Pavlou cu Eleftheriou Venizelou, nu ratați să vă bucurați și voi papilele gustative cu înghețata lor!
Odată ajunși pe insulă, nu vă limitați la a rămâne într-un singur loc, cel în care sunteți cazați. Închiriați o mașină, un ATV, un scuter, o bicicletă, orice vă poate ajuta să explorați cât mai mult insulița. Așa am făcut și noi și am ieșit să vedem ce se află dincolo de Kos City. Primul lucru remarcat a fost că, dincolo de orașul Kos, nu se vedea picior de refugiat. Nici n-ar fi avut de ce să se răspândească pe insulă, doar n-au venit în Kos ca noi, pentru turism, ci -așa cum în glumă o spuneau grecii, Kosul a fost pentru ei doar o haltă, în drumul lor spre Angela Merkel.
Cea mai importantă dintre opțiunile pe care le ai când te hotărăști să explorezi insula, este sătucul pitoresc Zia, cocoțat undeva la înălțime, nu departe de Kos City. N-ați fost în Kos, dacă nu ajungeți aici, credeți-mă! Aici poți vedea de sus o panoramă splendidă a insulei, iar apusurile, fabuloase, devin într-un așa cadru, destinație turistică obligatorie. Tocmai de aceea, în Zia, la Restaurantul Fantasia, se organizează seara grecească pe care o veți găsi pe lista excursiilor opționale ale agențiilor, o petrecere de neuitat, într-un restaurant în aer liber, înconjurat de măslini și de rodii încărcați de fructe, unde se cântă și se dansează grecește, unde vinul te duci să ți-l încarci singur în carafă, de la butoaiele frumos aliniate pe margine, iar bucatele curg spre meseni în valuri care amintesc de nunți sau revelioane. Seri grecești se organizează peste tot în destinațiile turistice ale Greciei, dar în Kos, în Zia, am dat peste cea mai tare dintre aceste petreceri. Nu-i de mirare că sute de oameni coborâseră din autocare, mașini, motociclete și toți veniseră în Zia pentru un apus și o seara grecească de neuitat.
Zia este un mic sat situat pe muntele Dikaion care găzduieşte cea mai veche moară de apă din Kos. Cu mâna pe inimă, vă relatez că este un loc drăguţ, parcă neatins de timp, cu produse locale de te lingi pe degete, cu vin bun și petreceri de pomină.
Caracteristica principală care face acest sat să fie atât de frumos este atmosfera. Tot satul este ca un desen dintr-o carte cu povești, iar apusurile de aici rivalizează cu cele din Santorini.
În Zia am încercat un real motiv de mândrie națională. Una dintre vedetele serilor grecești de aici, este un puști, dezmierdat Aki, care dansează grecește mai ceva ca Zorba grecul. Puțini știu că Aki este Stefan, alintat Stefanaki, jumătate român-jumătate grec, un elev din București, de la Școala Grecească, care, în perioada vacanței, își însoțește, în insula Kos, mama - pe Mona Bolozan, ghida agenției Cocktail Holidays.
Puștiul deschide seara grecească din Zia cu un sirtaki și face senzație, iar turiștii se înghesuie să se pozeze cu el. Dansul grecesc îl stăpânește la perfecție și niciun stil, insular sau continental, nu-i este străin. Yasou, Aki, you are the best! :)
Ce ziceţi acum de puţină relaxare, o detoxifiere, sau un remediu pentru reumatism? Therma, care în greacă înseamnă fiebinte, este un loc vestit de pe insula Kos, care atrage numeroși turiști. Lacul termal, pentru că despre aşa ceva este vorba, este localizat la 8 kilometri de oraşului Kos, mai precis în sud-est, cum mergi spre Aghios Fokas, lângă plajă. Întinderea de apă termală este desparţită de mare de niste stânci și are o suprafaţă de 30 de metri pătrați cu ape fierbinți, care, pe alocuri și la anumite ore, spun experții, ating 40-50 de grade Celsius. Îi credem pe cuvânt și, cum nu vrem să facem astfel de măsurători pe pielea noastră, venim mai de dimineață la Therme, pentru că, la ora prânzului, apa deja este prea fierbinte ca să mai poți sta în ea.
Apa nu este aici adâncă, așa că puteţi să vă bucurați de ea în voie. Unde pui că mai există şi scurgeri de bule din sol, ce mai, un adevărat jacuzzi natural, sulfuros!
Insula Kos este situată în partea de sud a arcului vulcanic din Mareea Egee şi, spun cei avizați, este normal să apară izvoare termale aici. Vă sfătuiesc ca atunci când decideți cu ce vă veți încălța în ziua vizitei la Therme, să aveți în vedere faptul că, până la apa termală, veți coborî o pantă destul de abruptă.
Relaxaţi după baia termală, o pornim spre Kefalos, o altă localitate de pe insulă, care se bucură de popularitate.
Aici se află celebra Plaja Paradisului (Paradise Beach) cu nisipul cel mai fin din Kos şi cu apele pline de bule produse de insuliţa vulcanică din apropiere. Este, poate, cea mai faimoasă plajă din insula Kos. Nisipul este alb şi apele albastre de cristal. În apropiere, se află o altă plajă pe care localnicii ne-au recomandat-o, Camel Beach, dar pe unde nu am reușit să ne abatem.
Kefalos-ul se află în partea de sud-vest a insulei Kos, la 45 de kilometri de capitală de care este conectat prin autobuze care circulă la intervale regulate.
De pe culmile Kefalosului puteți face fotografii panoramice foarte frumoase, în care să surprindeți, așa cum am făcut-o noi, solitara Mănăstire Aghios Nikolaos - Sfântul Nicolae, protectorul marinarilor, situată pe insuliţa Kastri, din apropiere.
Dar ce este o vizită în insulele grecești fără o masa luată într-o tavernă de pe malul mării?! Ne-am abătut în drumurile noastre prin astfel de taverne și, așezați, am cugetat o vreme la potriveala dintre aroma bucatelor tradiționale, muzica grecească și briza Mării Egee.
Tzatziki, garides saganaky – creveți la tigaie, caracatiță/ grill octapus, musaca, souvlaki și ravani - o prăjitură însiropată de te lingi pe degete sunt câteva feluri de mâncare pe carele-am degustat în Kos.
La final, devenise obligatoriu, să încercăm o delicioasă cafea grecească, așa, cât să simțim că stă timpul în loc să ne aștepte...ceea ce vă dorim și Dumneavoastră.
Morala acestei mărturisiri de vacanță nu poate fi decât una: refugiați-vă în Kos! Profitați de ultimele curse charter din acest sezon turistic sau treceți această superbă insulă pe lista de priorități pentru vacanța din 2016. Kos este o insula cu totul specială și merită un loc fruntaș în preferințele Dvs.
We love Kos! Don't You?
August 2015
By
Cristian Niculescu
Photo
Violeta Niculescu
*Mulțumiri pentru sprijin agenției de turism Cocktail Holidays – cocktailholidays.ro.
